Coming in 2013 (June, 1st, 2013) - Burzynski: Cancer is serious business. Chapter 2/ A Modern Story

"His method is very safe, and also very effective." (Dr. Masakazu Sawanobori, Tokyo, Japan)

http://www.youtube.com/watch?v=ARp_JlXqDsU

http://www.burzynskimovie.com/

Back to Romania, Home Sweet Home!

Înaintea plecării spre aeroportul din Houston, acasă la Lea şi Andrei Torok, minunatele noastre gazde.

Sfintele Paşti şi pomenirea evenimentelor care au precedat răstignirea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost mereu un reper în anii noştri din urmă. Mai mult, Săptămâna Mare şi Săptămâna Luminată au marcat încă de la început suferinţa şi lupta Alinei, în astfel de zile încărcate de rugăciune şi de lacrimi de iubire sfântă (dragoste adevărată şi iubire infinită, cum obişnuiam să îl alintăm încă din leagăn pe Andi!) petrecându-se cele mai cutremurătoare evenimente, dar şi cele mai luminate decizii din timpul luptei noastre cu cancerul de sân. 

În 2007 a căzut ghilotina acestui aspru diagnostic, în 2010 am simţit lama de gheaţă a unei securi pe care scria recidivă cu multiple metastaze, în 2011 au urmat complicaţii la unul din tuburile de dren de la plămâni, în 2012 decizia de administrare săptămânală a chimioterapiei (în septembrie anul trecut Alina a ajuns la 40 de şedinţe de chimioterapie fără a le socoti şi pe cele din 2007), iar acum, din nou, complicaţii mari cu tubul de dren şi intervenţii chirurgicale în Houston chiar în zilele de 3 (Vinerea Mare), 4 şi 5 mai. Anul acesta, când nu tuşea şi nu plângea de durere, Alina vorbea de Golgota, într-atât de mare îi ajunsese disperarea. Nicioadată, însă, nu am ieşit din Săptămâna Luminată fără speranţă şi fără binecuvântarea dulce a Domnului!

Astăzi, Alina e deja acasă, în Bucureşti. Mâine are trei săptămâni de când a început tratamentul cu antineoplastoni, a scăpat de tubul de dren, a înregistrat o scădere importantă a markerilor tumorali - prima scădere din 2009 încoace, şi priveşte cu încredere către ziua de mâine.

Slavă Domnului!, anul acesta Postul Paştilor Ortodoxe a fost cel mai pilduitor reper al vieţii noastre. Nu doar al celor 7 ani pe parcursul cărora ne-am tot luptat cu această boală, ci al întregii noastre vieţi. De la Buna Vestire până la Izvorul Tămăduirii, cele aproape 25.000 de accesări ale blogului, 60.000 de vizualizări şi 1.111 distribuiri în toată reţeaua de socializare Facebook ale colajului şi postării iniţiale de pe pagina FB "Hope for Alina", sutele de îngeri care din toate colţurile lumii şi-au întins aripile pentru a o susţine în continuare pe Alina, noianul de rugăciuni şi de mesaje pline de dragoste, de credinţă şi de speranţă, toate acestea dau un sens nou vieţii şi luptei noastre. Şi nimic din toate acestea nu se opreşte aici. Astfel, războiul nevăzut, cum ne spun duhovnicii noştri, nu mai apare atât de înspăimântător când înţelegem, în sfârşit, câte resurse curate există, câţi aliaţi nevăzuţi – şi nemaipomeniţi – putem avea. Dumnezeu să binecuvânteze toate acestea! Şi pe toţi aceştia.

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!

Hristos a înviat 
din morţi

Cu moartea pe moarte călcând

Şi celor din mormînturi

Viaţă dăruindu-le!

http://www.ortodoxmedia.com/dn/0242/02-Hristos-a-inviat-glas-5.mp3

Dragostea nu piere niciodată

DRAGOSTEA

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, 
şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu piere niciodată. 

Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;

dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

(1 Corinteni, capitolul 13)

Am început tratamentul la Clinica Burzynski din Houston (Texas)

America. Totul e mare, enorm, aş zice disproporţionat. „Too big to fail”, spune titlul unui film recent. Prea mare ca să poată fi înţeles, aş zice iarăşi eu. Ca să cunoşti America cred că n-ai cum să scapi de acest too big, iar pentru noi încă de la plecare totul a fost prea mare, distanţa de parcurs de aproape 11000 de km, înălţimea la care am zburat, de aproape 11000 m, dar mai ales, din nefericire, povara pe care a trebuit să o suporte Alina. Povara unei călătorii prea mari. Provocarea n-a fost însă prea mare. A fost pe măsura îndrăznelii noastre, aşa că, Slavă Domnului!, până aici totul e în regulă.

Andi a trecut cu FB testul zborului intercontinental, de aproape 14 ore, bifând primele 24 de ore în care nu a pus capul pe pernă. A recuperat însă cu brio în Houston.

Alina a recuperat şi ea energia pierdută pe drum, astfel încât pe 25 şi 26 a putut petrece aproape toată ziua la clinică pentru consultaţii, teste, analize imagistice, discuţii şi, pentru că suntem în America, un fel de negocieri. Joi s-a întâlnit cu vreo trei oncologi, între care şi cu doctorul Stanislaw Burzynski, cu nişte pacieţi din California, din Ohio şi din Italia, cu consultantul financiar şi cu nutriţionistul, iar vineri a început tratamentul cu antineoplastoni, care va dura trei luni, dar, după ce marţi va veni rezultatul analizelor genetice pe blocul de parafină trimis de la Cluj la Caris Lab., în Phoenix, Arizona, va primi o schemă completă de tratament, care va include şi chimioterapie şi un tratament ţintit, de nouă generaţie. Tratamentul va fi ajustat pe parcurs, după ce va veni - peste vreo trei săptămâni - un alt rezultat, de la Boston, pe o probă recoltată vineri din fluidul pleural, pentru o nouă analiză genetică, de data asta una care urmăreşte mutaţiile survenite pe parcursul evoluţiei bolii. Atunci s-ar putea ca tratamentul ţintit să sufere modificări, dar asta vom afla acasă, deoarece vom pleca mai repede, pentru a putea face tratamentul cu chimioterapie în ţară. În America tratamentele cu chimioterapie sunt extrem de scumpe, depăşind suta de mii de dolari pe an pentru orice susbstanţă administrată. Având în vedere că Alina trebuie să ia vreo 3 şi că în Europa putem acoperi costurile prin asigurare, e de preferat să ne întoarcem cât mai repede pentru a completa tratamentul cu antineoplastoni cu chimioterapa prescrisă de oncologii de la clinica Burzynski.

În fine, cum spuneam, totul e mare aici, în Houston, în Texas, în America. De la infrastructură la camioane, de la clădiri la parcuri, de la parcări la maşini şi jeep-uri, de la stadioane la programul sau la traficul infernal pe care trebuie să îl suportăm zilnic, de la burţile şi hainele celor mai mulţi americani (cred că la capitolul ăsta femeile îi bat pe bărbaţi!) la costul analizelor de laborator sau la cel al tratamentelor medicale. Prea mare, mult prea mare ca să ne fi putut permite ceva fără ajutorul prietenilor şi al îngerilor care ne-au ajutat să ajungem aici, să nutrim speranţe pentru viitor, să luptăm pe mai departe pentru dragoste, pentru credinţă, pentru viaţă.

Vă mulţumim din suflet tuturor celor care ne-aţi sprijinit, cu donaţii, cu încurajări, cu informaţii şi, mai ales, cu rugăciuni, iar pentru că în Ortodoxie se intră în Săptămâna Mare daţi-ne voie să vă trecem pe toţi în rugăciunile noastre.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Dacian Ţolea - 27 aprilie 2013, din Houston (Texas), de acasă de la Lea şi Andrei Torok

Microrecital pentru Mama/ Andi Ţolea

http://www.youtube.com/watch?v=FH8Ij9gMJEI&feature=youtu.be

17 aprilie 2013/ Clubul "Prietenii mei sunt cei mai buni", Bucureşti, str. Foişorului 10A/ "Artişti pentru Alina"

"Prietenii mei sunt cei mai buni"

Miercuri, 17 aprilie, şi vineri, 19 aprilie, au avut loc două evenimente dedicate campaniei de susţinere a speranţei Alinei, de într-ajutorare pentru a permite deplasarea la clinica din Houston în vederea unui tratament experimental, un trial, cum se spune în America. Întocmai ca în parabola prietenului de la miezul nopţii*, îndrăzneala şi perseverenţa noastră au fost văzute şi simţite de către cei ce şi-au oferit sprijinul ca pe „expresia-limită a unei nevoi de soluţie.” (Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus/ Adevărul ca poveste” – Humanitas 2012, cap. 7/ Despre îndrăzneală şi perseverenţă, pag. 169).

Artiştii care au răspuns apelului lansat cu atâta generozitate şi – gândindu-se la mama sa, răpusă de o boală asemănătoare – cu un amestec energizant de nostalgie şi speranţă de către prietenul nostru Teo Boar s-au adunat şi au adunat lume bună într-un loc cu rezonanţe de parabolă hristică: „Prietenii mei sunt cei mai buni!”. Patronul localului, de altfel, este un ardelean inimos care răscoleşte lumea bună a Bucureştilor de fiecare dată când un caz de extremă-urgenţă îi ajunge la cunoştinţă. Aşa cum a făcut şi pentru Alina.

De asemenea, la Arad, la iniţiativa lui Bogdan Costea, directorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, şi a lui Carmen Ispas artişti şi prieteni deosebiţi au umplut de emoţie şi de speranţă sala Studio a teatrului pentru un spectacol caritabil în premieră. Tot pentru Alina, care a şi intrat telefonic într-un dialog cu Bogdan Costea, mulţumindu-le cu lacrimi în ochi celor prezenţi şi visând că speranţa ei de azi poate deveni speranţa celor care sunt sau ajung în situaţia-limită în care se află ea.

Peste tot în jurul nostru s-a aprins flacăra speranţei, lumina rugăciunii şi toată lumea cea bună, care, ascunsă, nevăzută, smerită şi plină de iubire, ne-a dat o mare lecţie. De viaţă şi de mântuire.

Slavă Domnului!

* "Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: "Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte";

7. şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: "Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini" -

8. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

9. De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

10. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.

11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?

13. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" (Luca: 11, 5-13)

P.S. Cele două evenimente organizate de artişti au reuşit să strângă mai bine de 5000 USD şi încă vreo 200 de îngeri. Dumnezeu să îi binecuvânteze!